I-am auzit cu toţii: autorităţi pe orice subiect, de la sporul demografic la schimbările climatice, care prezic cum vom răbda de foame sau cum vom fi faliţi ori morţi în 20 de ani. Unii dintre noi suntem suficient de bătrâni să ştim cât de des se înşală aceşti analişti, dar, cu toate acestea, niciunul dintre ei nu se sfieşte să prezică iar sfrşitul lumii. De ce nu învaţă oare experţii din propriile eşecuri şi de ce îi mai luăm noi în serios?

Ar fi greu să ne imaginăm pe cineva care ar putea să răspundă la aceste întrebări mai bine ca Dan Gardner. Cu cercetările sale impresionante, cu anectodele şi umorul său sec, el identifică nu doar cauzele „flecărelilor despre viitor”, ci şi felurile în care ne putem proteja împotriva efectelor acestora.

Suspectul principal pentru eşecul celor mai multe predicţii nu este surprinzător: natura haotică, neliniară, a tuturor lucrurilor, începând cu vremea şi sfârşind cu acţiunile noastre. Mult mai surprinzătoare este explicaţia lui Gardner despre capcanele psihologice pe care le exploatează aceşti profeţi ai Apocalipsei.

Cea mai interesantă parte a cărţii e cea în care Gardner arată care sunt principalele trăsături de care dau dovadă cei care stăpânesc arta de a lua decizii bune în condiţii de incertitudine. La sfârşitul cărţii veţi fi în situaţia de şti pe cine să luaţi în serios şi cine trebuie considerat drept un prooroc nebun. Citiţi cartea, căci s-ar putea să fie un antidot foarte bun pentru acest „fatidic” an 2012.

Recenzie semnată de Robert Matthews, visiting reader la Universitatea Aston.