Calculatoarele au bătut până acum campioni mondiali la şah şi au câştigat chiar şi concursuri de cultură generală, dar pot oare ele să gândească precum un om? Din păcate, nu ştie nimeni, până acum. Cea mai cunoscută modalitate de a testa "umanitatea" unui computer este testul Turing, în care nişte evaluatori discută în acelaşi timp cu programe de calculator („chatbox”) şi cu fiinţe omeneşti conectate la aceeaşi reţea, cu scopul de a indentifica care dintre interlocutori este uman şi care nu.
S-a dovedit însă că este mai greu decât ai crede să convingi pe cineva că eşti om în carne şi oase printr-un caht online (în cel mult cinci minute). Autorul prezentei cărţi, Brian Christian, ştie foarte bine acest lucru, fiind un fost participant într-un astfel de test, Premiul anual Loebner. Pornind de la această experienţă, el îl însoţeşte pe cititor într-o căutare plină de inedit a răspunsului la o întrebare fundamentală: ce înseamnă să fi votat „cea mai umană fiinţă omenească?”
Parţial o lecţie de biologie, parţial o introducere în tehnologie, cartea lui Christian porneşte încă de la primele pagini să desluşească ce anume ne face specific umani şi, mai important, ce anume ne desparte de programele de inteligenţă artificială, care apar tot mai des. Capitolele sunt presărate cu zeci de casete care, deşi direcţionează curgerea textului, dau uneori cărţii un aspect fragmentat.
Aflăm din The Most Human Human că acele aspecte ale psihicului nostru pe care le tratăm drept slăbiciuni – precum emoţiile şi intuiţiile – nu sunt doar necesare pentru supravieţuirea noastră, dar sunt chiar trăsăturile care ne fac să vrem trăim încă o clipă, încă un an, încă o generaţie. Fără emoţii, nu putem lua decizii în momente de criză; fără intuiţie, ne axăm fără rost asupra asupra unor detalii.
Christian priveşte cu optimism atât oamenii, cât şi maşinile, insistând asupra faptului că fiecare nouă problemă intelectuală rezolvată de inteligenţa artificială pune în lumină proprietăţile unice ale umanităţii.
Doar atunci când ne comparăm cu creaţii noastre putem descoperi acele trăsături care ne fac cu adevărat umani. Şi nu e vorba doar de abilitatea noastră de a juca şah.
The Most Human HumanS-a dovedit însă că este mai greu decât ai crede să convingi pe cineva că eşti om în carne şi oase printr-un caht online (în cel mult cinci minute). Autorul prezentei cărţi, Brian Christian, ştie foarte bine acest lucru, fiind un fost participant într-un astfel de test, Premiul anual Loebner. Pornind de la această experienţă, el îl însoţeşte pe cititor într-o căutare plină de inedit a răspunsului la o întrebare fundamentală: ce înseamnă să fi votat „cea mai umană fiinţă omenească?”
Parţial o lecţie de biologie, parţial o introducere în tehnologie, cartea lui Christian porneşte încă de la primele pagini să desluşească ce anume ne face specific umani şi, mai important, ce anume ne desparte de programele de inteligenţă artificială, care apar tot mai des. Capitolele sunt presărate cu zeci de casete care, deşi direcţionează curgerea textului, dau uneori cărţii un aspect fragmentat.
Aflăm din The Most Human Human că acele aspecte ale psihicului nostru pe care le tratăm drept slăbiciuni – precum emoţiile şi intuiţiile – nu sunt doar necesare pentru supravieţuirea noastră, dar sunt chiar trăsăturile care ne fac să vrem trăim încă o clipă, încă un an, încă o generaţie. Fără emoţii, nu putem lua decizii în momente de criză; fără intuiţie, ne axăm fără rost asupra asupra unor detalii.
Christian priveşte cu optimism atât oamenii, cât şi maşinile, insistând asupra faptului că fiecare nouă problemă intelectuală rezolvată de inteligenţa artificială pune în lumină proprietăţile unice ale umanităţii.
Doar atunci când ne comparăm cu creaţii noastre putem descoperi acele trăsături care ne fac cu adevărat umani. Şi nu e vorba doar de abilitatea noastră de a juca şah.
Brian Christian
Doubleday/Viking, 320 pagini
Comenzi pe Books-Express.ro
Recenzie semnată de dr. Daniel Wilson, autorul romanului Robopocalypse.








