Iată și câteva gadgeturi care ilustrează mai mai clar importanța ”timpului potrivit”, o sintagmă care totuși rămâne aproape imposibil de definit. Cele șase exemple sunt doar o selecție succintă, sugerată de New Scientist, numărul ”jucăriilor” care și-au depășit vremurile fiind mult mai mare.
Playerele MP3
Apărute în amurgul epocii casetelor audio, când suprema expresie tehnologică în domeniu era discul compact, micile aparate capabile să redea – fără nimic în mișcare – cel puțin o oră de conținut muzical ar fi trebuit să rupă gura târgului, din perspectiva zilei de azi. Știm cu toții că lucrurile au stat altfel, iar playerele MP3, indiferent cât de sofisticate sau de puternice au și fost, au căpătat tracțiune abia după ”invenția” numită iPod, care le-a ridicat la rangul de fenomen cultural/de masă. Primul ”lector digital”, ListenUP, a apărut în septembrie 1996, cu puțin peste un cincinal înaintea primului iPod (octombrie 2001).
GUI și Steaua apusă a Xerox
Interfețele grafice cu utilizatorul sunt astăzi un dat; practic, nu există aparat electronic mai evoluat care să nu conțină una. Numite în original GUI (Graphical User Interface), acestea simplifică și facilitează comunicarea om-mașină, binom numit ca atare pe vremea când computerele se chemau ”mașini de calcul”. Datorită GUI comandăm calculatoarele (și alte dispozitive mai mult sau mai puțin inteligente) atât de simplu, cu un clic sau o apăsare de buton. Acel ”buton” este parte a interfeței, ca de altfel mai toate elementele de pe ecran. Înainte de ”Ferestrele” Microsoft sau de Apple, a existat un sistem de calcul produs de Xerox în 1981, pre numele său ”Star”, cu o interfață ale cărei elemente poate vă sună cunoscut: iconițe (icons), ferestre (windows), dosare (folders) etc. Avea și mouse, și server dedicat pentru imprimantă și chiar și e-mail, totul la un preț accesibil. De ce nu a ”prins”, e o enigmă.
Prieteni și prietenii înainte de Facebook
Subiectul este un cal bătut serios în ultima vreme, probabil unde și cade foarte la-ndemână. Pe scurt, înainte de Facebook au existat multe alte rețele sociale, toate dispărute sau nesemnificative astăzi, în raport cu ”copilul” lui Mark Zuckerberg. Prima rețea dedicată s-a numit Six Degrees (după la principiul cu același nume, prin care toți am fi legați de restul lumii prin maxim șase grade de separare/relaționare) și a apărut oficial în 1997. Dar și înainte de asta, în relativ scurta istorie a internetului, au existat comunități, cluburi și alte forumuri publice în care se înfiripau sau consolidau relații sociale, inclusiv cercuri ale pasionaților de jocuri prin Telnet – la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.
Hyperveriga lipsă
Prin 1985, inginerul și fotograful american Bill Atkinson, finaliza un program-jucărie numit HyperCard, un fel de Rolodex virtual, care putea fi ”răsfoit” (și editat, dacă era cazul) prin comenzi simple din mouse și tastatură. Apple, unde lucra Atkinson, a apreciat mult creația, dar nu prea știa ce se poate face cu ea. Din fericire, în 1987, a încorporat-o pur și simplu în toate calculatoarele sale Macintosh, doar pentru deliciul utilizatorilor. Din nou din fericire, unul dintre utilizatori a fost Tim Berners-Lee, care tocmai încerca să elaboreze un sistem de legătură a informațiilor ”discrete” între două sau mai multe calculatoare. Cam așa s-a născut ceea ce numim azi hyperlink și, implicit, World Wide Web. Atkinson a creat multe alte piese de software importante, dar preferă să se dedice pasiunii sale mai dragi, fotografia.
Web înainte de WWW
Primești pe ecran un mesaj prin care un prieten te întreabă: ”Poți veni la mine să mă ajuți?”. Răspunzi afirmativ, apoi înainte să pleci îți verifici contul bancar și consulți prognoza meteo, iar în drum spre prieten returnezi un mixer pe care l-ai cumpărat online. Și nu, nu era ”ora World Wide Web”, era cu aproape zece ani mai devreme, prin 1983. Și nimic din acestea nu necesita un calculator, totul se petrecea prin intermediul televizorului. Era vorba de un sistem revoluționar, prin multe similar teletextului de astăzi, numit Viewtron. A fost rodul minții lui Norman Morrison, vicepreședinte pe probleme de tehnologie al editurii americane Knight-Ridder. Viewtron nu a ajuns niciodată la nivel de fenomen de masă, cu toate că a fost introdus în mai multe orași mari din Statele Unite (și pe cuprinsul unui stat întreg – Florida). Utilizatorii săi puteau citi știri din ziare sau transmise de agenții de presă, puteau derula operațiuni bancare, sau se puteau informa asupra orarelor de zbor pe aeroporturile care-i interesau, printre altele. Totul cu o interfață atât de avansată la acea vreme încât a fost inclusă și pe unele calculatoarele personale (mai ales Commodore). Data la care s-a produs decesul: 31 mai 1986. Nu era încă vremea pentru așa ceva, probabil.
Newton, părintele tabletelor
O fi iPad cel mai mare succes al Apple după iPhone și iPod, dar aceeași companie care a dus sinergia și marketingul la nivel de artă este responsabilă și de foarte multe invenții, între care acum ilustrul necunoscut Newton. Nu Isaac Newton, marele om de știință britanic, ci precursorul tabletelor. Newton a fost mai mult decât un dispozitiv - numit atunci, de atunci, și până de curând ”asistent digital personal; PDA - a fost o platformă. Primul aparat asociat revoluționarei platforme a fost Apple Message Pad, apărut pe piață în 1993, Dezvoltarea platformei a fost sistată oficial în februarie 1998. Între timp, mulți alții au încercat să elaboreze conceptul, să-l rafineze și eventual să-l extindă (precum Nokia Internet tablet). Dar tot Apple a reușit, prin iPad, să se întreacă pe sine.
